Culori

Posted by Adriana Romina | Posted in | Posted on 08:41



Roz fara culoare. Inima

… pentru că viaţa e un vis spre moarte şi moartea e un vis nedefinit …
În amurgul disperat de căutările mele triste la porţile infinitului, un soare decăzut îmi privea ochii împietriţi de culoarea vieţii.
Credeam că încă ştiu să sper şi să visez, dar visam că sper. Rămăsesem la marginea oglinzii, spartă acum de deznădejdea plecării pierdute.
Mă durea culoarea sufletului, dar de fiecare dată o căutam în ochii lui fără viaţă şi totuşi, prea vii.
Cărarea am lăsat-o în urmă şi striga …
Poate că am greşit şi nu am ales oglinda potrivită, iar soarele nu m-a iertat.
Am sperat, crezut, visat, privit, respirat, iubit, atins, gustat, uitat, vrut, avut şi lăsat multe, pentru că am rămas cu nimic şi într-un sfârşit, e ceva … nimicul meu.
Mormântul mi-a zâmbit ironic şi mi-a spus să privesc în altă parte.
Plecase sau poate nu venise niciodată. Ploaia era tristă, dar eu respiram un fel de veselie sumbră, pierdută şi regăsită în singurătate. Poate …
E greu să uiţi, dar e diferit de uşor să te prefaci că ai uitat şi dacă joci bine rolul, s-ar putea să te convingi de gustul uitării.
Copacul era rece şi negru. Un corb îi dădea glas şi mă avertiza că poate nu ar trebui să fug.
Ceaţa credea în mine, spera pentru mine şi visa să reuşesc. Am atins copacul şi a tresărit, rugând vântul să mă îndepărteze. Mâinile mi-erau pătate de roz şi sufletul meu tânjea spre mai mult. Copacul a plâns în palmele mele şi rozul a devenit incolor. Amurgul se bucura, dar soarele uitase sau nu ştiuse vreodată.
Frigul mă încălzea şi un fulg colorat se juca în văzduhul amăgit. Era linişte, mult prea multă linişte. Era acasă, mult prea departe de casă, eram acolo, în roz fără culoare, atât de colorat !
Ochii, palma, firul de lumină şi ghemul de speranţă, toate aruncate în vise cu eroi şi eroine, zâne şi spiriduşi, farmece şi vrăjitoare. Trezeşte-te ! Visezi oare ?
Ce îmi dă dreptul să separ albul de negru, lumina de întuneric, iubirea de ură, viaţa de moarte ? Trăim într-un vis, în visul nostru, visul Universului …
E alb în negru, e lumină în întuneric, e iubire în ură, e viaţă în moarte, pentru că e un vis real.

Comments (3)

Interesant cadru, arata interesant cu "zgomotul ala, poate ar fi trebuit sa fie mai mare contrastul norilor si poate vignetat. Oricum imi place! Bravo!

N-am vrut sa para prea editata... :)

Atat de elambicat si de greu totul la varsta aceasta...Foarte buna imaginea alb negru...
Ganduri limpezi si suflet deschis...

Trimiteți un comentariu