N-as indrazni sa le numar vreodata. De-asta intreb, poate se incumeta cineva sa le numere, sa le scrie si sa le citesc. Daca le-as numara pe ale mele, n-ar mai fi lacrimi, ar fi numere. :)
Eu cred ca si metaforic vorbind, existenta lor e suficienta. Si ar fi interesant, dar cam cinic. Cam ca si cum ai numara secundele de durere ale unei persoane care se loveste cumva. De fata cu ea.
Off topic nr. 1: Tot greu de nimerit a ramas butonu'ti de postare a comentariilor. Off topic nr. 2: O sa imi permit sa te adaug la lista mea (cam mica) de bloguri interesante :)
Eu cred ca traim cu adevarat atunci cand plangem sau ne bucuram. Poate ca e cinic sa numeri lacrimile ( cata rabdare! ), dar in felul asta cantaresti momentele traite. Detalii... Al naibii buton! :)) Permite-ti! Sa-mi permit si eu?
Ideea era... traieste momentul si nu'l cantari, oricum nu ajuta la nimic sa stii, in viitor, "cat" ai trait... ci doar ca ai trait. Pierzi timp... timp in care ai putea sa traiesti :) Si mai rau atunci cand cuantifici momentele "vii" ale altuia.
Al naibii buton, da e la mama dracu'. Cam greu de pus deshtu' pe el :)) Permite'ti :)
"Minciuna e unicul ascendent al umanităţii asupra tuturor celorlalte vietăţi.Prin ea se ajunge la adevăr!Sunt om şi, sunt om pentru că mint.Niciodată omul n-a ajuns la un adevăr fără să se fi minţit de cel puţin paisprezece sau, poate, o sută paisprezece ori, ceea ce, într-un fel, ne face cinste.Dar noi nu ştim nici măcar să minţim din capul nostru.Minte-mă, dar minte-mă în felul tău şi te sărut pe obraz!O minciună originală valorează, poate, mai mult decât un adevar al altuia. În primul caz, eşti om; în cel de-al doilea, doar un papagal!"
ai indrazni sa-ti numeri lacrimile ce-ti curg doar la un singur "preludiu" ?
N-as indrazni sa le numar vreodata. De-asta intreb, poate se incumeta cineva sa le numere, sa le scrie si sa le citesc.
Daca le-as numara pe ale mele, n-ar mai fi lacrimi, ar fi numere. :)
...cate trebuie :) Cine ar avea nevoie de o statistica a lor? (a lacrimilor)
Eu.
Dar de ce? Existenta lor e suficienta, cantitatea nu conteaza, niciodata nu e prea mult sau prea putin.
Metaforic vorbind...
Dar totusi, n-ar fi interesant sa vezi cate lacrimi are un om? La propriu vorbind... :))
Eu cred ca si metaforic vorbind, existenta lor e suficienta. Si ar fi interesant, dar cam cinic. Cam ca si cum ai numara secundele de durere ale unei persoane care se loveste cumva. De fata cu ea.
Off topic nr. 1: Tot greu de nimerit a ramas butonu'ti de postare a comentariilor.
Off topic nr. 2: O sa imi permit sa te adaug la lista mea (cam mica) de bloguri interesante :)
Eu cred ca traim cu adevarat atunci cand plangem sau ne bucuram. Poate ca e cinic sa numeri lacrimile ( cata rabdare! ), dar in felul asta cantaresti momentele traite.
Detalii...
Al naibii buton! :))
Permite-ti! Sa-mi permit si eu?
Ideea era... traieste momentul si nu'l cantari, oricum nu ajuta la nimic sa stii, in viitor, "cat" ai trait... ci doar ca ai trait. Pierzi timp... timp in care ai putea sa traiesti :) Si mai rau atunci cand cuantifici momentele "vii" ale altuia.
Al naibii buton, da e la mama dracu'. Cam greu de pus deshtu' pe el :))
Permite'ti :)
Sa traiesti!