Posted by Adriana Romina | Posted in Charles Baudelaire , muza , noapte | Posted on 15:11
La muse malade
Ma pauvre muse, hélas! qu'as-tu donc ce matin ?
Tes yeux creux sont peuplés de visions nocturnes,
Et je vois tour à tour réfléchis sur ton teint
La folie et l'horreur, froides et taciturnes.
Le succube verdâtre et le rose lutin
T'ont-ils versé la peur et l'amour de leurs urnes ?
Le cauchemar, d'un poing despotique et mutin,
T'a-t-il noyée au fond d'un fabuleux Minturnes ?
Je voudrais qu'exhalant l'odeur de la santé
Ton sein de pensers forts fût toujours fréquenté,
Et que ton sang chrétien coulât à flots rythmiques
Comme les sons nombreux des syllabes antiques,
Où règnent tour à tour le père des chansons,
Phoebus, et le grand Pan, le seigneur des moissons.
Muza bolnava
O, muza mea, ce-ţi este? În ochiul tău cernit,
Vedeniile tale mai stăruie nocturne;
Întipărite parcă pe chipul veştejit,
Văd recea nebunie şi groaza, taciturne.
Vreo zână jucăuşă, vreo iasmă, s-au unit
Ca dragostea şi teama să-ţi scuture din urne?
Sau un coşmar despotic, cu pumnul ghintuit,
Mi te-a zvârlit într-una din bălţile minturne?
Aş vrea să-ţi fie sânul un limpede izvor,
Ce dăruie putere şi gând întăritor;
Iar sângele să-ţi curgă în ritmice cuvinte,
Cu sunete bogate, ca-n versul vechi, fierbinte,
Slăvind pe Phoebus, tatăl cântarii, şi-alteori
Pe Pan, stăpân cu naiul în crâng, peste păstori.
Volumul "Les fleurs du mal", traducere de Lazăr Iliescu
Ma pauvre muse, hélas! qu'as-tu donc ce matin ?
Tes yeux creux sont peuplés de visions nocturnes,
Et je vois tour à tour réfléchis sur ton teint
La folie et l'horreur, froides et taciturnes.
Le succube verdâtre et le rose lutin
T'ont-ils versé la peur et l'amour de leurs urnes ?
Le cauchemar, d'un poing despotique et mutin,
T'a-t-il noyée au fond d'un fabuleux Minturnes ?
Je voudrais qu'exhalant l'odeur de la santé
Ton sein de pensers forts fût toujours fréquenté,
Et que ton sang chrétien coulât à flots rythmiques
Comme les sons nombreux des syllabes antiques,
Où règnent tour à tour le père des chansons,
Phoebus, et le grand Pan, le seigneur des moissons.
Muza bolnava
O, muza mea, ce-ţi este? În ochiul tău cernit,
Vedeniile tale mai stăruie nocturne;
Întipărite parcă pe chipul veştejit,
Văd recea nebunie şi groaza, taciturne.
Vreo zână jucăuşă, vreo iasmă, s-au unit
Ca dragostea şi teama să-ţi scuture din urne?
Sau un coşmar despotic, cu pumnul ghintuit,
Mi te-a zvârlit într-una din bălţile minturne?
Aş vrea să-ţi fie sânul un limpede izvor,
Ce dăruie putere şi gând întăritor;
Iar sângele să-ţi curgă în ritmice cuvinte,
Cu sunete bogate, ca-n versul vechi, fierbinte,
Slăvind pe Phoebus, tatăl cântarii, şi-alteori
Pe Pan, stăpân cu naiul în crâng, peste păstori.
Volumul "Les fleurs du mal", traducere de Lazăr Iliescu
Comments (0)
Trimiteți un comentariu