Intunericul s-a spart o clipa in lumina unor faruri din strada. Atunci am intrevazut, cu coada ochiului aproape, ultimul dintre visele tale grabindu-se, intrand repede inapoi, sub pleoapele ca doi cerberi de piatra. Te vad orbind.
Atunci o sa ma bucur si eu pentru fiecare mort ce traieste in noapte si tace, si tace... O sa ma intristez pentru fiecare viu ce moare in zi si urla, si urla...
"Minciuna e unicul ascendent al umanităţii asupra tuturor celorlalte vietăţi.Prin ea se ajunge la adevăr!Sunt om şi, sunt om pentru că mint.Niciodată omul n-a ajuns la un adevăr fără să se fi minţit de cel puţin paisprezece sau, poate, o sută paisprezece ori, ceea ce, într-un fel, ne face cinste.Dar noi nu ştim nici măcar să minţim din capul nostru.Minte-mă, dar minte-mă în felul tău şi te sărut pe obraz!O minciună originală valorează, poate, mai mult decât un adevar al altuia. În primul caz, eşti om; în cel de-al doilea, doar un papagal!"
Intunericul s-a spart o clipa in lumina unor faruri din strada. Atunci am intrevazut, cu coada ochiului aproape, ultimul dintre visele tale grabindu-se, intrand repede inapoi, sub pleoapele ca doi cerberi de piatra.
Te vad orbind.
Atunci o sa ma bucur si eu pentru fiecare mort ce traieste in noapte si tace, si tace...
O sa ma intristez pentru fiecare viu ce moare in zi si urla, si urla...