Adriana Romina Nu azi, nici ieri, nici mâine Timpul...

Riga Pepin, in zbor prea lin, se duce,
De maneci dogii n-au sa-l mai apuce
Si va pluti peste livezi departe
Si va pieri intre livezi si moarte
Tot mai oval in vale, mai prelung,
Cand ancefal, cand pasare, cand ciung.
Iar noi, intr-o boccea,
In asfaltul strazilor strapunse
De arsita, luceau tramvaiele ca unse
Inaintand intr-un leganat siret,
Galbene, cu braul lor violet.
Atunci m-am vazut si pe mine intr-un tramvai
Complet gol, citind "Doamna Dalloway",
Cu totul absenta
La cele ce se intamplau pe continent,
Pe ocean, pe insule, in atmosfera,
Cu, pe umarul stang, un cadavru de efemera,
Stiti,insecta aceea de noapte...
S-a urcat la o statie facultativa
(Credeti-ma, nu-i nicio scornire maladiva),
Purtand un recipient enorm plin de bautura sangerie,
Dupa ce tocmai iesise de la tutungerie
Un monstru calm, de sex femel,
Cu pandantiv, cu bratara, cu inel,
In picioarele goale
(Niste picioare prelungi, imperiale)
Purtand un cap negru ca un fund de ceaun,
Mai lat in sus, de forma unui scut de hun.
Furata de cuvinte, nu v-am spus
De ce spaima mea suia tot mai sus:
In realitate,
Usa tramvaiului, usa din spate,
Usa coscovita si uniforma
Care desparte vagonul de platforma,
Era prevazuta cu o oglinda cat ea de mare
In care ma oglindeam din cap pana-n picioare!
Am ridicat mana stanga:
Monstrul incepu sa planga,
Dar cu lacrimile mele, dintr-o data,
Cu stanga-i, la fel, ridicata,
Am dat din excrescente.La fel
Monstrul dadu din ele si el!
Pana la urma n-am mai stiut bine
Daca eu ma oglindeam in el sau el in mine...

Balaurul ucis de-atatea ori
De bunii duci ai lumilor aceste
Purta in iris lire de culori
Si-n fiecare solz cate-o poveste.

L-am intrebat, felia de coral
Din ochiul lui, ce vraja noua tese?
Desi stiam: un sipot sideral
In solnite pustii prin dupa-mese.